Au crescut împreună pe aceeaşi stradă, amândoi provenind din familii de sârbi macedoneni. „Mai târziu, tata a plecat în Bucureşti, la facultate, apoi cu o bursă, la Moscova. Mereu s-a întors însă, pentru că ea era dragostea lui. Au trăit o iubire frumoasă, curată, cum rar mai găseşti azi. Anii au trecut şi, într-o zi, s-a întâmplat ceva urât...“.

Pe canapeaua din căminul cald, în sufrageria plină cu cărţi şi fotografii, fata Florinei şi a lui Paul întinde cutiile şi albumele cu amintiri. Câteva caiete cu coperte vechi, cartonate, ale tatălui ascund literele caligrafice, uşor aplecate spre dreapta, cu bucle aşezate în cap de propoziţii. „A fost un om erudit, un pic boem. În vremea cât a stat plecat, i-a trimis mamei sute, mii de scrisori“, povesteşte. Nu vrea să i se menţioneze numele. „Nu e important pentru nimeni“, zâmbeşte. În capătul holului, într-unul dintre dormitoare, întinsă în pat, Florina stă de vorbă cu o vecină. Cu câţiva ani în urmă, la un an după nunta fetei, a suferit un accident vascular.

Dreptul băieţilor de a merge la facultate

Erau din Balş amândoi, din familii cu rădăcini macedonene. Se ştiau dintotdeauna şi relaţia lor a crescut odată cu ei. „S-au iubit foarte mult, s-au iubit enorm“, povesteşte fata, care are şi ea acum familie. O fetiţă cu ochi albaştri şi fustiţă în carouri o cheamă aproape din minut în minut să-i explice cuvintele unui joc în engleză pe calculator. „Când au terminat generala, au venit amândoi în Craiova, la liceu. Mama, la «Elena Cuza», tata, la «Fraţii Buzeşti». Lui îi plăcea mult matematica şi citea o grămadă de cărţi, de orice fel. Mama era atrasă de limbi străine, de partea umanistă“. După patru ani, alegerile pe care trebuia să le facă i-au despărţit pentru o vreme. Paul a plecat la Bucureşti. S-a înscris la Politehnică şi la Matematică. Florina a rămas în Craiova şi s-a angajat la bancă.