Acum doi ani, Rob Zombie l-a readus pe Michael Myers pe ecrane, unul din cele mai feroce şi mai voaioristice personaje din filmele subgenului mad slasher. Saga psihopatului fǎrǎ expresie – începutǎ de John Carpenter în 1978 –, care mǎcelǎreşte cu sǎlbǎticie tineri petrecǎreţi într-o suburbie din Midwest-ul american, cǎpǎta în mǎinile lui Rob Zombie contur social şi, îndrǎznesc sǎ spun, justificare psihanaliticǎ. Dar, ca şi în cazul lui Hannibal Lecter, despicarea firului în patru şi inventarea unor evenimente precedente filmului original au darul de a demistifica şi de a face din douǎ personaje legendare simple figuri marketizate.

În noul Halloween II, Zombie reia propriul sǎu sequel şi-l combinǎ cu cel din 1981, regizat de Rick Rosenthal şi scris de Carpenter. Filmul începe tot cu Michael Myers la vârsta de 10 ani şi continuǎ cu Laurie Strode (Scout Taylor-Compton), victima scǎpatǎ printre urechile acului, care se zbate între viaţǎ şi moarte în sala de operaţii a spitalului. Dacǎ aţi vǎzut penultimul Halloween, probabil vǎ amintiţi cǎ Michael Myers a fost ucis la final chiar de Laurie (sora lui mai micǎ), iar cadavrul a fost preluat de paramedici. Sper cǎ n-o sǎ vǎ stric surpriza, dar Myers n-a murit, iar acesta e doar unul din clişee previzibile care vor urma.

La fel de lent şi cu acelaşi cuţit supradimensionat, dar eminamente domestic, Myers îşi reia mǎcelul gratuit cu bestialitate şi violenţǎ graficǎ explicitǎ. Zombie se întrece pe sine la singurul capitol în care exceleazǎ, scenele gore, şi preferǎ sǎ înlocuiascǎ oamenii decenţi din anostul Hadonfield cu ţǎrǎnoi şi stripteoze neataşante, simple victime întâmplǎtoare. Nu avem cum sǎ empatizǎm cu ele, aşa cǎ tranşarea lor are acelaşi efect cu pierderile de vieţi din jocurile video.

Dǎm piept şi cu imaginile parodice de basm în care Myers îşi revede mama (Sheri Moon Zombie), alǎturi de un cal a