- Cultural - nr. 405 / 27 Octombrie, 2009 Era luni, 27 decembrie 1784. Ningea frumos peste Muntii Gilaului. Era a doua zi de cautari... Multi se-ntrebau daca n-au ajuns deja prin Ungaria sau Tara Romaneasca. A venit insa o intamplare neasteptata: dupa doua zile de hoinareala, s-au trezit fata in fata cu Cristea Nicola, care impreuna cu nepotul sau Vidan faceau parte din garda lui Horea. Pentru ei, mai bine nici nu se putea. De la ei sperau sa afle ascunzatoarea lui Horea. Au fost insa fermi: habar n-aveau! Au trecut insa la mijloace de "convingere" din ce in ce mai dure, cand, legati si amenintati, le-au spus "totul". I-a indreptat departe spre Cris, la pestera Piatra Boghii. "Haitasii" au simtit ca una din strajile lui Horea, Nicola, nu spune adevarul si au continuat sa-l forteze. Le-a propus s-o ia pe urmele lui, care ii vor duce la cei doi. Asa ca Iacob si Dumitru Neag, Nutu Maties si Stefan Trif, singurii care mai aveau pusti, au ajuns la coliba unde se ascundea Horia si Closca... Ceilalti trei veneau incet, pe aceleasi urme, avand si misiunea de a tine legatura cu locotenentii Vajda si Jeney. Au ajuns. Intr-o poienita din padurea Scoruset, pe partea care coboara spre Somesul Mic, au zarit coliba de pe coasta acoperita cu crengi de brad. Cei doi, asezati pe un trunchi de brad doborat de furia unei vijelii, se-ncalzeau la un foc destul de mare... I-a primit ca pe frati, fara sa-i suspecteze. - Ce v-aduce pe aici? li s-a adresat Horea. - Vanatul... Numai ca n-am gasit nimic... Horea i-a invitat sa se aseze, sa se incalzeasca. Doi s-au asezat langa Horea, de-o parte si de cealalta, iar ceilalti, langa Closca... - ...Si ce mai e prin sate? a continuat sa se intereseze Horea. - E neliniste si sunt foarte multi militari din armata imperiala. Oamenii sunt speriati, fug, se tem ca vor fi omorati... - Sa vina primavara... Ii vom scoate de-aici! Apoi a privit spre