Sorin Ioniţă: „Calitatea democraţiei dintr-o ţară nu ţine doar de existenţa mai multor partide şi de alegeri libere şi corecte care produc rotaţie la putere.” Sursa: EVZ

Acestea sunt condiţii necesare, uneori greu de îndeplinit, dar chiar şi aşa insuficiente pentru a avea o bună guvernare. Între alte cerinţe suplimentare (grad minim de educaţie în populaţie, justiţie imparţială, echilibru al puterilor în stat) este nevoie bineînţeles de o presă liberă şi de o cultură a asocierii cetăţeneşti. Iar între aceste forme de asociere sindicatele sunt teribil de importante, pentru că în aranjamentele capitaliste moderne lor li se deleagă puteri monopoliste şi de decizie publică - de exemplu, salariile minime negociate de ele cu patronii sau cu statul devin obligatorii pentru toată lumea - care le fac mult mai puternice decât un ONG oarecare.

Pe bună dreptate ne luăm cu mâinile de cap când vedem decizii defectuoase în sfera politică sau a altor puteri publice: vezi numirea lui Bogdan Olteanu la BNR, răs-comentată şi de nejustificat; propunerea de către CSM a Lidiei Bărbulescu ca preşedintă a Curţii Supreme, un fel de oficializare a contra-reformei în justiţie; sau, ceva mai amuzant şi mai puţin catastrofal, desemnarea unui hopa-mitică lobby-ist agricol, vag agramat, deşi cu diplomă de doctor, pentru un portofoliu în cabinetul Croitoru. Asta arată că în partide sau instituţiile de stat există contra-selecţie. Cu cât eşti mai incompetent sau mai bizar, cu atât ai şanse mai mari să ajungi în vârf.

Dar aceste absurdităţi sunt măcar transparente, la vedere, şi ne rămâne speranţa că se va plăti un cost politic pentru ele. Ce ne facem însă cu sindicatele, organizaţii asociative care exercită putere publică remarcabilă, cum spuneam? În plus faţă de implicarea lor oficială în procesul de decizie, aceste organizaţii guralive, dar opace, care nu vor