Pentru unii, despărţirea după zeci de ani de mariaj e un act de înţelepciune şi de curaj. Alţii, care cred că nimic nu poate fi mai rău decât singurătatea, o văd drept o nebunie. Sursa: Shutterstock
La vârsta de 50-60 de ani se presupune că viaţa de cuplu nu mai are surprize. Împăcaţi cu ei însuşi şi cu căsnicia lor, partenerii au ajuns la vârsta la care îşi cunosc stările dintr-o privire, au învăţat să se accepte cu bune şi cu rele şi se hrănesc împreună din bucuriile copiilor şi ale nepoţilor.
Ciondănelile lor nu mai sunt la fel de aprinse ca în tinereţe, ştie fiecare exact ce şi cum să zică pentru a le stârni, dar şi cum să le potolească dacă s-au iscat.
Lucrurile nu sunt însă atât de potolite pentru toată lumea. Există familii în care după 20-30 de ani de căsnicie frumoasă, când copiii sunt deja mari şi la casele lor, vine timpul marilor greşeli care declanşează furtuni pe care doar un divorţ le mai poate stinge.
Puţini au curajul deciziei radicale
Statisticile arată că numărul di vorţurilor ce se petrec după zeci de ani de convieţuire este cu mult mai mic decât celelalte. Pe de-o parte din comoditate şi din teamă, pe de alta pentru că după atâta timp cuplul a învăţat să gestioneaze conflictele şi doar o situaţie extremă mai poate duce la divorţ.
Margareta are 50 de ani, iar după o căsnicie liniştită care a durat 25 de ani a hotărât să pună punct mariajului. Se întâmpla în urmă cu trei ani, iar decizia ei radicală a fost cauzată de un eveniment care i-a zguduit puternic familia: soţul ei s-a îndrăgostit de o puştoaică. Cei doi copii ai familiei aveau peste 20 de ani şi şi-au sfătuit mama să facă ce crede că e mai bine pentru ea. Nu au încurajat-o clar spre nicio decizie, pentru că, spune Margareta, şi lor le era extrem de greu să înţeleagă şi să accepte situaţia.
Concluzie