În anii petrecuţi în puşcăriile comuniste, bărbatul a învăţat într-un mod dureros ce înseamnă mizeria morală, suferinţa fizică, dar şi puterea celor care nu-şi schimbă principiile nici în faţa celor mai cumplite chinuri.

S-a născut în Iaşi, dar la trei ani s-a mutat împreună cu familia la Braşov. A absolvit Colegiul „Andrei Şaguna" şi a fost coleg de bancă cu Nicolae Vlad - devenit ulterior şeful organizaţiei „Garda Tineretului Român".

Ziua arestării

În ziua arestării, era în anul II la Facultatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, la profilul Geografie - Geologie. „Am fost arestat miercuri, 25 iunie 1958, la ora 17.00. Mă aflam la ultimul examen de Socialism Ştiinţific, iar pe holul facultăţii am sesizat că mă urmăreau doi indivizi. După examen, am plecat în cămin. De aici am fost dus în faţa Teatrului Naţional din Iaşi şi urcat într-o dubă", îşi aminteşte bărbatul.

A fost anchetat de ofiţeri la Iaşi şi apoi a ajuns la Securitatea Braşov. Pe 10 octombrie 1958, Tribunalul Militar Braşov l-a condamnat la 15 de ani de muncă silnică. „M-au acuzat că făceam parte dintr-o organizaţie subversivă, care avea ca scop răsturnarea violentă a regimului democrat popular. Este adevărat, noi am constituit organizaţia «Garda Tineretului Român», dar nu ştiam că nu avem voie să facem asta", declară fostul deţinut.

Deportat de 14 ori

Octav Bjoza a fost deportat în 14 locuri. Lista locurilor în care a fost închis e lungă şi dureroasă. Omul s-a plimbat pe la Securitatea din Iaşi, Uranus şi Braşov, în închisorile Codlea, Gherla, Jilava, Văcăreşti şi Brăila şi în lagărele de muncă de la Stoieneşti, Periprava şi Grinduş. Deportat în Deltă, a muncit la recoltarea stufului. „Din 550 de oameni au murit atunci 35. Era iarnă şi munceam de dimineaţă până seara. Eram îmbrăcaţi cu o cămaşă şi cu zeghea, care era foarte subţire", povesteşte bărbatul.

Octav Bjoz