De câteva zile, cea de-a şasea campanie prezidenţială a României postdecembriste, prima care are loc după intrarea ţării în UE, se desfăşoară în forţă sub semnul exacerbării confruntării politice dintre cele două tabere în care s-a împărţit politica românească: pro şi contra Traian Băsescu.

Încă înainte de startul oficial, Sorin Oprescu a ieşit pe nesimţite din cărţi, ocupând locul patru în sondaje. Doctorul nici nu a intrat încă în campanie, doar îşi recită poezia despre virtuţile candidatului independent şi mai aruncă câte o mică golănie, cum ar fi promisiunea că autostrada suspendată va trece peste strada Mihăileanu, conştient cumva că unicul său rol este să rupă din voturile lui Mircea Geoană. Sarcina cronicarului este astfel mult uşurată, reducându-se la urmărirea primilor trei candidaţi, în ordinea popularităţii stabilite de majoritatea sondajelor: Traian Băsescu, Mircea Geoană şi Crin Antonescu.

În cazul preşedintelui, avem de a face cu un remake al campaniei din 2007, când se prezenta ca fiind singur împotriva oligarhilor şi mogulilor. Pe site-ul său de campanie, te întâmpină sloganul „De ce le e frică nu scapă“, iar din primele declaraţii ne-a amintit de planurile mogulilor, cărora le-ar fi aserviţi contracandidaţii săi – Sorin Ovidiu Vântu, care „aşteaptă Poşta încă de la începutul mandatului“, Dan Voiculescu şi Dinu Patriciu, care râvnesc la Romgaz, Transgaz, Conpet sau Oil Terminal. Totodată, Mircea Geoană a fost ridiculizat ca „o caricatură a lui Ion Iliescu“. Campania negativă este dublată însă de o viziune coerentă privind modernizarea României, precum şi de un proiect politic concret, care ar putea fi asul din mâneca prezidenţială pentru câştigarea unui al doilea mandat: referendumul pentru un parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari de la 471 la 300.

Toate sondajele şi forumurile de pe Internet anunţă deja o mas