Toamna de obicei ma cuprinde nostalgia dupa anii de scoala. Mi-e dor de zgomotul facut de creta ce scartie pe tabla, de creionul condus de o manuta neantrenata in manuirea lui, de mirosul sandviciului cu unt si ardei…Ca sa le pot regasi toate astea, am acceptat cu bucurie ideea noului proiect al ziarului de a face reportaje la clasele primare din scolile targumuresene.
Nu va puteti imagina ce se bucura copiii abia scapati din curtea gradinitelor de vestea ca vor aparea in ziar! Fetitele isi aranjeaza coafura, baietii isi netezesc haina, cravata, cei mai vanitosi se ingrijoreaza si de coafura lor.
Apoi se gandesc care ce meserie vrea sa urmeze cand va creste mare. Unii nu stiu, altii nu se pot decide asupra uneia din cele trei-patru pe care ar vrea sa le faca. Sunt simpatici hotaratii care iau pozitia de drepti si anunta cu vocea tare: ofiter ca tata, politist, salvator, medic sau farmacista ca mama. Nu sunt putini cei care aleg din prima sa fie directori, bancheri, inventatori de roboti sau descoperitori de planeta unde viata ar fi mai frumoasa.
Fiecare copil e o lume aparte, careia uneori nu ii acordam suficienta atentie. Din lipsa de timp probabil, mamicile decreteaza scurt: nu te lasa fotografiata pentru ca te fura oamenii rai. Si copilul se refugiaza sub banca la vederea aparatului de fotografiat. Inteleg ingrijorarea mamelor, dar traim totusi intr-o lume civilizata. Riscul “drobului de sare” paleste pe langa tristetea copilului care sta deoparte si priveste cu jind spre colegii lui care se inghesuie fericiti sa incape in poza, sa strige “cheese” cu gura pana la ureche, iar a doua zi sa se caute in paginile ziarului: uite-o pe Diana, ia, uite-o si pe Raluca si Andrei si toata clasa!
Toamna de obicei ma cuprinde nostalgia dupa anii de scoala. Mi-e dor de zgomotul facut de creta ce scartie pe tabla, de creionul condus de o manuta neantre
