Pentru dezvoltarea loisir-ului cultural sunt necesare câteva condiţii minimale: un standing intelectual (şi, într-o anumită măsură, material) al publicului tânăr şi open mind...
Din fericire, există deja o cultură incipientă a loisirului în anumite oraşe culturale din România. Ea începe cu librăriile şi cafenelele culturale din zonele istorice. Să ne gândim, spre exemplu, la reţeaua librăriilor / ceainăriilor Cărtureşti sau la diverse alte librării concurente, între care atrăgătoarele Joc secund din Timişoara şi Cluj. Nu uit, desigur, librăriile Humanitas, Noi ş.a., dar mă refer acum strict la librăriile-ca-spaţii-de-loisir. Un loc special ocupă în această serie cluburile de jazz & blues, adevărate embleme ale sound-ului modern şi rafinat, care găzduiesc uneori şi spectacole teatrale sau expoziţii plastice. În Bucureşti, Green Hours, Art Jazz Club, Cafe Deko sau Big Mamou au devenit de multişor repere ale publicului tânăr, cultural şi alternativ.
Dar şi anumite cluburi rock au intrat, cot la cot cu ele, în zona ştaifului, în pofida unor concesii Hanul cu Tei sau Club A (cu întâlnirile din seria Poeticile cotidianului) sunt printre cele mai notorii din Capitală. Mai sunt însă şi altele.
Printre cele mai active instituţii de loisir cultural - în sensul larg al termenului - s-a impus, fără doar şi poate, Muzeul Ţăranului Român, cu toate dependinţele sale şi cu manifestările sale creativ-imaginative de tipul târgurilor de obiecte tradiţionale.
Lăptăria lui Enache, organizată de acum peste 15 ani la ultimul etaj al Teatrului Naţional Bucureşti, este deja veterană în domeniu, deşi pare să fi cedat pasul în ultima vreme.
Problema e că, lăsând la o parte Capitala, Timişoara, Sibiul, Clujul, Iaşiul, eventual Braşovul şi alte câteva, oraşele României nu pot spera, încă, la asemenea atracţii şi nici publicul nu se arată prea dornic cel p
