Pentru cine mai avea dubii în legătură cu rolul FMI în guvernarea României, comunicatul de presă care anunţă prezenţa echipei Fondului săptămâna asta este mai mult decât clarificator. Sosirea FMI confirmă delegarea unor responsabilităţi interne, ceea ce, în mod paradoxal, nici nu este atât de rău cât ar părea la prima vedere. Cel puţin deocamdată.
Nu se poate trece însă uşor peste faptul că această prezenţă se datorează explicit solicitării preşedintelui Băsescu. Fondul menţionează acest lucru, confirmând totodată că această vizită nu va suplini întâlnirea cu viitorul Executiv, acela care va avea o majoritate stabilă în parlament. Cum este greu de crezut că până pe 9 noiembrie vom avea un asemenea guvern, FMI va trebui să mai vină o dată. De aceea, această vizită este, în parte, electorală. Prin solicitarea sa, preşedintele vrea să arate că este singurul care se mai gândeşte şi la administrare, la cei 3,5 miliarde de euro de care statul are nevoie până la finalul anului şi pe care trebuie să-i primim, în parte (1,5 miliarde), de la Fond. Echipa FMI vine nu doar pentru că o preocupă soarta unui împrumut substanţial. Această vizită, care nu poate decide soarta tranşei trei, de vreme ce aceasta depinde de o structură a bugetului, iar aceasta de o structură a guvernului, poate, în schimb, da un certificat de bună purtare guvernului Boc pentru realizările lui şi, în acelaşi timp, preşedintelui.
Dar prezenţa Fondului certifică mult mai mult decât simple interese electorale. Este un pas mai departe. Ce va face echipa lui Jeffrey Frank la Bucureşti, dacă întâlnirile cu guvernul în funcţie sunt pur formale, iar cele cu guvernul viitor, improbabile? Lista e plină! Misiunea se va întâlni cu reprezentanţi ai partidelor politice, sindicatelor, asociaţiilor patronale, băncilor şi reprezentanţi ai societăţii civile. Adică va avea toate acele întâlniri care au ca sc
