Am vrut să văd live întîlnirea de la GDS, dintre cei mai cunoscuţi intelectuali ai României şi candidatul Traian Băsescu. O scriu lung pentru că n-am timp de scris scurt. Şi o să înşir sacadat ce mi s-a imprimat pe retină si cortex:
- e mişto să vezi o înghesuială de camere şi creiere în vreo 40 de metri pătraţi. Ăsta e un farmec indiscutabil al întîlnirilor de acest tip.
- toate întrebările au fost mingi ridicate la fileu. Nu mă aşteptam să fie chiar aşa.
- am avut uneori impresia că Băsescu este mai “intelectual” decît unii intelectuali. A dezintegrat de exemplu intervenţia lui Liiceanu care conţinea aceeaşi deznădejde eternă în faţa politicii. A fost şi singura dată cînd Băsescu a luat frumos pixul şi a scris ideile pe o hîrite, cît timp a vorbit directorul Humanitas. Dar apoi a desfiinţat elegant clişeul “nu mai e nimic de făcut, politicienii sînt toţi o mocirlă etc.”. Am avut impresia că intelectualii din sală renunţă chiar la orgoliul de intelectual pentru a fi alături de favoritul lor.
- m-a impresionat mobilitatea fizică extremă a lui Băsescu. Tipul are o mişcare ciudată din tors care-l face să acopere 180 de grade şi să-ţi dea impresia, o dată la două minute, că te priveşte direct în ochi şi stă de vorbă doar cu tine. Iar la dat mîna e campion. La sfîrşitul întîlnirii, din două mişcări a dat mîna cu toată lumea, inclusiv cu mine care stăteam în spate. doar operatorii au scăpat. iarăşi impresionant.
- Cum se poate să vorbeşti două ore şi să nu atingi măcar cîteva subiecte care îi pot fi fatale lui Traian Băsescu în alegeri: Udrea-Ridzi-EBA. Această triadă este principalul duşman al său în alegeri. Traian Băsescu a pornit campania cu Udrea în dreapta. Şi totuşi nimeni nu a fost îngrijorat de asta la acea întîlnire. Toată lumea părea să-i acorde credit fără limite. Iarăşi, dezamăgitor, în aşa adunare de tipi inteligenţi. Nu m
