Spectacolul „OuiBaDa“ al coregrafului Gigi Căciuleanu a fost prezentat aseară la Frankfurt, în cadrul manifestărilor „Cultural Days of the European Central Bank“. În luna februarie a acestui an, marele artist Gigi Căciuleanu a fost celebrat de Accademia Nazionale di Danza din Roma, printr-o retrospectivă a întregii cariere. Adevărul: Spectacolul „OuiBaDa“ are un titlu a cărui semnificaţie este destul de greu de descoperit la prima vedere.

Gigi Căciuleanu: Mai ales de către spectatorii care nu sunt români ori de cei, români sau francezi, care nu ştiu că în vechea franceză exista cuvântul „Oui Da“, care însemna „ba da“. În acelaşi timp, titlul aminteşte de refrenul „Cha-ba-da-ba-da“ din  filmul „Un bărbat şi o femeie“ al lui Lelouch, care a rezistat chiar mai bine decât filmul şi care este foarte frumos,  pentru că rezumă cumva ceea ce Boris Vian numea „spuma zilelor“ între două persoane: un bărbat şi o femeie sau între spectator şi artist. Pentru mine, perechea ideală se reduce la clovn şi cel care-l priveşte. „OuiBaDa“ este un fel de a face filosofie, dar cu banc, ceea ce românii ştiu foarte bine.

Frumuseţea firii umane stă în universalitate

De ce „Mioriţa“?

Bancul, în foarte puţine vorbe, putea sintetiza  o întreagă stare a lucrurilor. Asta vrea să facă şi acest spectacol, pentru că dansul în general sintetizează şi cu un gest poţi spune foarte multe lucruri. Am vrut să duc tărâmul mioritic pe un tărâm universal, nu numai pe orizontala geografică, ci şi pe verticală. Am plecat de la ideea că „Mioriţa“ este o baladă fratricidă. Mi s-a părut interesant - am scris, de altfel, un text intitulat „Mioriţa globală“ – că motivul există pe plan universal. Nu numai noi, românii, suntem aşa. Este frumos faptul că românii au spus asta pe şleau.

Asta fac şi americanii, şi alţii, dar noi am şi spus-