Ceauşescu probabil i-ar fi băgat în tribunal pe cei acuzaţi de trădare naţională, iar justiţia sa ar fi rezolavat cazul în trei mişcări, condamnându-i la ani grei de temniţă (nu prea se mai dădeau sentinţe de condamnare la moarte, iar dacă se dădeau, erau demonstrative, fiind de regulă comutate). Băsescu se mulţumeşte să-i arate cu degetul, lămirind poporul în legătură cu intenţiile lor necurate.

Pe măsură ce apare tot mai limpede faptul că Guvernul Croitoru va cădea şi el cu succes la votul din Parlament (încă nu ştiu pe ce se bazează optimismul unor lideri democraţi) Traian Băsescu foloseşte acest lucru în favoarea campaniei sale. Nu votează Guvernul pentru că vor să domnească instabilitatea, să nu putem discuta cu FMI-ul, să nu ieşim din criză! Ascultându-l, naivii pot să creadă că undeva, pe la Grivco probabil, figuri sinistre cu trăsăturile lui Geoană, Antonescu, Marko şi Voiculescu, pun la cale cu cinism un scenariu tenebros. În fond, însă, scenariul – celălalt – avansează exact în termenii prevăzuţi. O eventuală votare a cabinetului Croitoru ar da peste cap toată strategia ce a avut ca punct de plecare demiterea lui Nica de către Boc. De atunci încoace, totul s-a desfăşurat ca la carte, prilejuind părţii „organizatoare” derularea unei campanii agresive la adresa celor care nu vor linişte în ţară, care din calcule meschine – păstrarea privilegiilor – se opun Referendumului şi îl atacă pe toate căile pe promotorul Reformei politice al cărui unic scop în demersul pentru obţinerea unui nou mandat este desăvârşirea procesului început cu alegerile uninominale.

În fond, Traian Băsescu urmăreşte un singur obiectiv: păstrarea statu-quo-ului până la alegeri şi rămânerea comenzilor în mâinile oamenilor săi de încredere, sub înţeleapta conducere a premierului demis Emil Boc. Observator inteligent al limitelor comportamentului uman, Traian Băsescu