- Economic - nr. 406 / 28 Octombrie, 2009 Cine a urmarit demersurile guvernelor Boc 1 si 2 pentru iesirea din impasul economic al institutiilor statului a putut urmari modul in care, permanent, premierul a facut apel la acestea pentru reducerea cheltuielilor. Chiar daca nu multi au receptat semnalele sale, asteptand o initiativa legislativa in domeniu, viata, cu neajunsurile sale, i-a obligat pe conducatorii acestora sa ia masuri, altfel, institutiile sunt pandite de intrarea in impas financiar. Semnale precum ca indeosebi cel mai greu o duc primariile au fost date din toata tara, fie ca era vorba de primarii municipale, orasenesti sau rurale, toate obligate de realitatea zilei sa anunte disponibilizari. In vara, de pilda, chiar si pe la Primaria municipiului Targu-Mures se vorbea de nevoia reducerii cheltuielilor, degetul aratator fiind indreptat inspre Politia Comunitara si diverse societati comerciale aflate in subordinea Primariei, ale caror servicii trebuie, ca una dintre solutiile de iesire din impas, sa fie externalizate, ceea ce le-ar permite sa treaca pe profit. Dar situatiile cele mai grele le au primariile rurale, indeosebi acolo unde incasarile la bugetul local sunt nesemnificative in raport cu cheltuielile, cheltuieli sustinute, pana nu demult, din bani publici, din bugetul de stat, situatii bune inregistrandu-se in localitatile in care exista societati comerciale cu contributii importante la impozitele si taxele locale. Cei stransi cu usa, adica cei mai nevoiasi, se vad pusi in situatia de a mari numarul somerilor, adica al acelora aflati in sustinerea statului, chiar daca, pana mai ieri, se aflau in plata statului. Pentru reducerea cheltuielilor salariale la nivelul primariilor, Guvernul Boc a propus dimensionarea personalului acestora in functie de numarul populatiei pe care o deserveste, dar aici intervin si situatii particulare, precum cele in c