Piesa „O noapte furtunoasă“, o producţie a Teatrului Naţional Bucureşti, a încheiat ieri, la ceasul serii, manifestările dedicate Zilelor Municipiului Craiova din acest an.

În regia lui Felix Alexa, cu o distribuţie din care fac parte Mircea Rusu (Jupân Dumitrache), Orodel Olaru (Nae Ipingescu), Dan Puric (Rică Venturiano), Mihai Călin (Chiriac), Rodica Ionescu (Spiridon), Irina Movilă (Veta) şi Ileana Olteanu (Ziţa), spectacolul Naţionalului bucureştean a făcut ca sala „Amza Pellea“ a Teatrului craiovean să devină neîncăpătoare.

Un decor aparent simplu îşi aştepta protagoniştii. Nici urmă de măsuţă cu scaune sau fotolii în care Jupân Dumitrache şi Ipingescu să citească ziarul, nici de toaleta plină de pudre a Vetei. De fapt, nici urmă de pitoresc ambiental de periferie bucureşteană. Un leagăn, pe care poposesc pe rând Jupân Dumitrache şi Nae Ipingescu când citesc ziarul, sau Veta şi Chiriac într-o scenă de amor, serveşte ca martor la derularea acţiunii. Şi, totuşi, această simplitate este completată de oglinzile-decor, care creează o punte imaginară între actori, public şi timpul lui nenea Iancu.

În lumea lui Caragiale

Spectatorul este introdus în lumea lui Caragiale de Titircă Inimă Rea, după cum îl numeau Spiridon şi Ipingescu. O discuţie între cei doi despre „bagabonţi“, plasată de „lăsata secului“, când Jupân Dumitrache împreună cu Veta (soţia sa) şi Ziţa (cumnata) au mers la grădină la „Iunion“, marchează începutul acţiunii. La comedia aia a lui Ionescu din care nu înţelegi nimic, un „bagabont“ s-a aşezat la masa vecină şi s-a uitat la cucoane toată seara. Şi, ca şi când nu ar fi fost suficient, i-a urmărit apoi până la „stabiliment“.

Caracterizat de o frământare obsesivă, Jupân Dumitrache poate aţipi la citirea ziarului, dar este mereu neobosit în destoinica sa veghe asupra „onoarei de familist“.

Povestea