O plimbare prin Tokio, noaptea, e fascinanta. Mai cu seama in decembrie, cand metropola, fara sa fie intimidata de criza economica izbucnita la inceputul anilor '90, s-a gatit pentru sarbatoarea Craciunului. Sunt mirat. Ce legatura au japonezii cu nasterea Domnului? Insotitorul meu, un functionar al Guvernului Japoniei cu vechi state de servicii, imi spune ca "e mana comertului". Si continua sa-mi explice cu cel mai firesc ton: "Daca in America si in Europa, de Craciun, se deschid portile cele mari ale consumului, magazinele dublandu-si ori triplandu-si vanzarile, de ce comerciantii japonezi ar rata o astfel de oportunitate?!". Iata asadar ca reclamele luminoase, toate ingenioase, ii indeamna pe japonezi sa dea buzna in magazine si sa cumpere cadouri de Craciun. Pe blocuri uriase, apartinand marilor magazine sau centrelor de afaceri, il vedeam in sute de exemplare pe Mos Craciun, conturat electronic, cu dimensiuni de zeci de metri, alergand si el dupa cumparaturi si burdusindu-si sacii pentru noaptea in care se va intalni cu copiii. "E greu de imaginat ce pofta de consum au capatat japonezii!", imi spune insotitorul meu, cu o reala satisfactie in glas... Si astfel ajunge sa-mi povesteasca despre credite: "Dupa razboi, in Japonia nu se traia bine. Dar oamenii sperau si munceau. Cand cresterea economica a facut explozie, ajungand la ritmuri unice in lume, li s-a dat drumul creditelor de consum. Ne-am repezit in banci, am imprumutat bani si ne-am satisfacut poftele. Atunci am simtit ca incepem sa traim. Sa traim bine".
M-am convins de acest adevar la Banca "Sumitomo", un imperiu financiar ce dobandise proportii gigantice inca inaintea fuziunii cu Banca "Tokyo", cand era numarul unu in lume judecata dupa acumularile de capital total. De indata ce cresterea economica a explodat in Japonia, ritmurile fiind tot mai mari, banii au inceput sa curga spre "Sumitomo" i
