Între predictibil și impredictibil diferența dispare tot mai mult. Mai mult pentru dolar decât pentru leu, dar deja am făcut o predicție care poate fi contestată imediat.

Atenți la agitația politică din jurul nostru, riscăm să pierdem din vedere faptul că se pregătește un record mondial: evoluția dolarului în raport cu euro. De o bună bucată de vreme, euro a trecut de 1,5 dolari, iar slăbiciunea dolarului a devenit un eveniment cotidian, transpus în umflarea prețului la petrol, în umflarea, în parte nejustificată, a bursei. În fond, e normal să se întâmple așa. Dolarul a ajuns, odată cu coborârea dobânzii FED la 0,25%, o monedă ieftină. Infuzia de bani cu care autoritățile americane au inundat piața a slăbit din nou interesul pentru valoarea în sine a monedei americane, și efectele se văd. Dolarul a prins deja o devalorizare de peste 15% față de coșul de monede-reper, și chiar 20% față de euro. Volatilitatea dolarului e aproape la fel de mare ca a monedelor emergente, singura deosebire fiind aceea că, dacă leul și zlotul s‑au devalorizat brusc, pe la începutul anului, dolarul coboară treaptă cu treaptă de la începutul anului 2008. Adică de două ori mai lent. Există încă încredere suficientă în piețe pentru a nu miza pe o catastrofă.

Și totuși, dacă criza financiară ne‑a învățat ceva, atunci ne‑a învățat că impredictibilul trebuie luat în calcul. Altfel cum ar fi putut fi interpretată căderea bruscă cu peste 30% a prețurilor la imobile pe piața americană a anului trecut, care a dat peste cap tot suportul de rezistență ultim? Era o opțiune improbabilă sau foarte puțin probabilă, o lebădă neagră, cum ar spune investitorul și filozoful Nassim Taleb, evocând marea surpriză a prezenței acestor păsări într‑o lume care pusese această posibilitate în categoria imposibilului.

Dacă am renunța la această categorie – și nu am miza totul pe „imposibilitatea“ sc