În regiunea Piemonte din nordul Peninsulei, rudele conaţionalilor aflaţi în moarte cerebrală acceptă uşor transplantul. Dintre comunităţile străine, cea românească este cea mai dornică să salveze vieţile altor oameni cu ajutorul organelor prelevate de la rudele aflate în moarte cerebrală. În ultimii cinci ani, în spitalele din regiunile Piemonte şi Val d’Aosta, 19 români au intrat în moarte cerebrală. În 15 cazuri, rudele au fost de acord ca pacienţilor să li se doneze organele, iar restul au refuzat. Doar unul dintre pacienţi a cerut, încă de când era sănătos, să-i fie donate organele.
Nu acelaşi lucru se întâmplă cu reprezentanţii altor comunităţi. „În cazul popoarelor arabe, ne confruntăm cu un nivel de refuz foarte ridicat din partea rudelor. Chiar şi italienii, în proporţie de 30%, refuză donarea organelor.
În ceea ce îi priveşte pe români, chiar dacă cifrele nu sunt foarte mari, doar 20% de cazuri de refuz reprezintă un procent bun”, spune doctorul Pietro Paolo Donadio, directorul secţiei Anestezie şi Reanimare din Spitalul Molinette.
Donaţii de la pacienţii în moarte cerebrală
Cea mai grea misiune a doctorului este aceea de a explica rudelor că persoana lângă care au trăit atâţia ani este în moarte cerebrală, deşi este conectată la aparatele medicale şi inima încă îi bate. Discuţiile cu rudele durează în medie două ore în care li se explică pe larg importanţa donării de organe.
„Românii sunt apropiaţi italienilor ca limbă, religie şi cultură şi mulţi dintre ei aprobă această donaţie care poate salva multe alte vieţi”, explică doctorul.
În cazul unui pacient tânăr, se pot transplanta inima, ficatul, rinichii, intestinul şi plămânii. De la cei în vârstă se folosesc rinichii şi ficatul.
29 de români, beneficiari Ai transplanturilor
Doctorul Donadio
