Deşi unii credeau în desfiinţarea vechiului club bucureştean, iar alţii şi-o doreau, “bancarii” sfidează condiţiile precare şi lipsa de susţinere şi se încăpăţânează să existe. Deocamdată în Liga a patra din campionatul municipiului Bucureşti, cu puţinii suporteri alături şi izgoniţi din Cotroceni, ei încearcă să nu-şi uite tradiţia.
Deasupra Bucureştiului, cerul încruntat şi plumburiu, care parcă priveşte duşmănos fotbalul de dedesubt, trimite cu o mână ploaia şi cu alta vântul, pentru a se prăvăli asupra unei mulţimi de oameni zgribuliţi, adunaţi pe un maidan din cartierul Pajura.
Progresul, sau ce a mai rămas din echipa care în urmă cu câteva sezoane juca finala Cupei României, întâlneşte pe teren propriu pe FC Chitila. Bucureştenii, cu un lot format din puşti de 17-18 ani, vicecampioni naţionali în urmă cu patru ani, fac cu greu faţă terenului îmbibat cu apă, o adevărată orezărie.
Din tribunele mici de fier ruginit, câteva zeci de suporteri zgribuliţi urmăresc cum “bancarii” se scufundă în noroiul cleios, şi la propriu, şi la figurat, la fiecare gol al adversarilor. A fost 0-3 la final, dar totul a început în pauza sezonului 2008-2009, când, deşi echipa se afla pe locul secund în Liga a 2-a, unul promovabil, clubul a intrat în imposibilitate de plată.
“Existau restanţe către jucători, nu se puteau plăti utilităţile, iar Banca Naţională a pus cireaşa pe tort, după ce într-o perioadă scurtă a trecut la o chirie pentru stadion de la 800 de dolari la 40.000 de euro pe lună. Domnul Dodu a renunţat la SC FC Progresul Bucureşti, care a intrat în faliment”, spune Daniel Păun, actualul antrenor al Progresului.
După ce echipa s-a desfiinţat, Bogdan Tohăneanu, avocat şi suporter vechi al “bancarilor”, a fost de acord să suporte cheltuielile pentru o echipă de liga a patra, doar pentru a nu se pierde numele de Progresul. Singurii care l-au
