Felul în care a fost primit, la noi, Premiul Nobel pentru literatură acordat Hertei Müller spune mult despre mecanismele legitimării dâmboviţene.

Mitică nu e doar un personaj al lui Caragiale. Mitică e şi criticul care n-a citit nimic de Herta Müller, dar o analizează cu aplomb; şi gazetarul care n-a simţit niciodată - până acum - nevoia de a o întreba ceva, orice, pe Herta Müller; ba chiar şi librarul care nu mai ştia cum să scape de cărţile ei, pentru ca deodată să le ceară în cantităţi industriale.

E suficient ca un for exterior să recunoască o valoare autohtonă, pentru ca, subit, toţi miticii să-şi idolatrizeze conaţionalul. În acelaşi timp, autorii unor opere care au marcat un gen literar sau un domeniu de activitate sunt complet ignoraţi: până în eventualul punct „auroral” al descoperirii lor... O mică editură din Târgovişte, Bibliotheca, are meritul de a fi publicat un volum, „Eseuri europene”, al regretatului Alexandru Ciorănescu, specialist în atâtea discipline, încât „se sparie gândul”.

Îngrijit de Mircea Anghelescu, volumul grupează contribuţii pe teme variate, tratate metodic. Al. Ciorănescu se plimba prin istoria culturii cu uşurinţa unui Călinescu şi aplicaţia unui Vianu. „Mitul Atlantidei”, de exemplu, e un eseu pasionant despre un mit originar în dialogurile lui Platon, pe care bibliografii ulteriori au ajuns să-l ia în serios, dându-i realitate şi certându-se pentru atribuirea unui loc pe harta lumii.

S-a ajuns astfel la 42 de Atlantide diferite, spre amuzamentul lui Al. Ciorănescu, pornit înapoi, degajând terenul de improvizaţii şi recuperând schema iniţiatoare a lui Platon. Dacă limbajul are „capacitatea de a crea în conştiinţă anumite realităţi printr-o simplă enunţare”, atunci, da, Atlantida a existat.

P.S. Aici se încheie rubrica Bibliomania, pe care am ţinut-o din aprilie 2006. D