Solista trupei Descântec oferă publicului poezie şi muzică în acelaşi timp. În „culise“, pregăteşte simularea unei conferinţe internaţionale ONU.
Cântă de când se ştie, chiar dinainte de cursurile de canto pe care le-a urmat când avea zece ani şi cu mult înainte de a urca pe scenă. De altfel, experienţele de la festivalurile din copilărie au dezamăgit-o şi au convins-o să se oprească.
Asta până a apărut trupa Descântec, trupă care în 2007, la înfiinţare, purta emblema Colegiului „Emil Racoviţă“, dar care a devenit în scurt timp de sine stătătoare. „S-a întâmplat să ne întâlnim acum un an, doi şi să avem apariţii împreună“, explică Mădălina.
Au cântat în toată ţara
Alături de Radu, Cristina şi Roxana a descoperit şi a împărtăşit şi altora în ultimii ani muzica folk. Cu oamenii săi, cu versuri, muzică, simţire. Au participat la mai multe festivaluri, concursuri şi cântări decât îşi poate ea aminti. Moldavia Folk, FEstudIS, Baladele Dunării de la Galaţi, „La Suceava, în cetate“, Folkustic sunt doar câteva dintre acestea.
De multe ori au coborât de pe scenă cu aplauze, încurajări sau premii. Despre cele din urmă, Mădălina spune că nu sunt motivul pentru care cântă cu atâta plăcere. „Ce consider cu adevărat important sunt oamenii pe care îi întâlnesc, de la care învăţ. Apoi, muzica face parte din mine“, spune adolescenta.
Alături de cei mai buni folkişti români
Recent, a participat la Festivalul Castanelor alături de prietenii din Descântec. Evenimentul, organizat în memoria ziaristului Gabi Dobre, i-a lăsat impresii puternice. „Au venit cele mai puternice trupe de tineri folkişti din ţară. S-a cântat la un nivel atât de înalt, încât până şi participarea a fost o onoare pentru noi. Am avut ce vedea, ce asculta“, povesteşte ea. De-a lungul timpului, trupa a cântat şi în scopuri caritabile. @N_P
