… Cioran exercita o fascinatie aparte asupra expatriatilor (“expati“, cum inteleg ca ni se spune mai nou colocvial si usurel peiorativ, daca mai intrebati, dar am indurat si altele in afara unor epitete mai putin inspirate) - o fascinatie pana la un punct perfect explicabila. El este, la urma urmelor filosoful exilului prin excelenta. Dupa cum singur marturiseste, “daca expresia ar fi vaduvita de orice noima, existenta mea insasi ar fi suficenta pentru a-i conferi sens“. Sau, in cuvintele regretatei Ilinca Zarifopol-Johnston, Cioran si-a conceput intreaga viata “ca pe un exil in lume”.

Profesoara la Bloomington, Indiana, Ilinca Zarifopol-Johnston (a nu se confunda cu Christina Zarifopol-Ilias, tot de la Bloomington Indiana, editoarea corespondentei inedite Eminescu – Micle), a avut ocazia sa il cunoasca bine pe Cioran si i-a fost alaturi in ultimii ani de viata. Rezultatul s-a materializat in cartea “Searching for Cioran” - o incercare de explicare a transformarii lui Cioran – de la Cioran-nationalistul la Cioran-expatul, care si-ar fi dorit sa fie “orice altceva decat roman”.

Costica Bradatan – un alt expat din State, profesor de filosofie la Texas Tech University – a publicat recent (in 9 octombrie) o excelenta recenzie a cartii in prestigiosul Times Literary Supplement – si e fascinanta fascinatia pe care exilul cioranian o exercita asupra exilatilor (multi prea putin cunoscuti in tara, desi recunoscuti pe-afara – dar nu v-am spus acum nimic nou).

Nu, nu vreau sa spun ca toti romanii “de-afara” impartasesc teribilismele lui Cioran. Multi dintre ei, de fapt, nici nu le gusta. Dar toate aceste excese de dragoste si dispret la adresa la adresa Romaniei, aceste tranzitii brutale de la o extrema la alta, pot oferi, paradoxal, un acces la calea cea dreapta si la privirea onesta, dincolo de parfumul senzatiior sau de miesmele respinge