Părinţii care vorbesc despre copiii care au plecat prea devreme de lângă ei nu pomenesc nimic de moarte. Vorbesc despre îngeri blonzi şi bucălaţi, care au grijă de ei, de acolo, de sus. Mamelor le e imposibil să descrie durerea simţită atunci când copilul lor a devenit înger. Şi spun că suferinţa e aceeaşi, indiferent dacă acel copil a venit pe lume sau a trăit doar în pântecele lor. Nicoleta Lazăr (30 de ani) ar fi vrut să nască în patul ei, aşa cum văzuse într-o emisiune la televizor. Îşi dorise foarte mult să rămână însărcinată şi când a aflat că s-a întâmplat, în octombrie anul trecut, s-a pregătit să facă totul ca la carte, alături de partenerul de viaţă, Emil Cristescu (31 de ani).
La prima ecografie, la şase săptămâni, când a auzit bătăile inimii copilului, s-a îndrăgostit. „Îl ştii că e acolo, îl vrei, nimeni şi nimic nu ţi-l poate lua şi începi să-ţi faci vise“, povesteşte ea.
Când se gândea la viitorul fetiţei pe care o purta în pântece, Cristina Iancu (24 de ani) o şi vedea la facultate, apoi la bătrâneţe, alături de ea. Şi se bucura că sarcina venită pe nepregătite era uşoară şi că toate analizele îi spun că bebe creşte şi e sănătos.
Nicoleta visase că va avea fetiţă, deşi îşi dorea băiat. Alesese naşi şi nume pentru ambele cazuri: Emil, ca pe tată şi naş, sau Nataşa Georgiana, după mama tatălui şi naşa copilului. Stabilise botezul în august, închiriase o cabană de la Plaiul Foii şi stabilise meniul petrecerii.
Primele semne
Pe 22 februarie, Cristinei a început să-i fie rău şi a ajuns la spital, la trei dimineaţa, pe zăpadă. I s-a spus însă că nu are nimic şi a fost trimisă acasă. Cinci zile mai târziu, s-a întors. În ultimul trimestru, ecografia a arătat că ceva nu era în regulă cu sarcina Nicoletei. Copilul nu se dezvoltase suficient.
Speriată, femeia a vrut şi o a dou
