Probele sunt zdrobitoare: în decembrie 1989, Revoluţia română a fost declanşată cu trotil sovietic. Iar lichidarea lui Ceauşescu poartă pecetea Moscovei. Mărturiile se adună implacabil. Agenţii sovietici - mulţi dintre ei, români get-beget - operau peste tot. Şi la Timişoara, şi la Bucureşti, şi în alte zone ale ţării. Rolul lor era de a face mămăliga să explodeze. Şi au tot turnat trotil în mămăligă până când a făcut buf!

Citiţi şi:

VIDEO 21 decembrie: Ceauşescu a picat în capcana propriului miting

Să fim bine înţeleşi: îndepărtarea lui Ceauşescu de la Putere a fost nu doar necesară, ci şi providenţială. Iar dacă noi, românii, păream incapabili să scuturăm un jug tiranic, ba chiar îl aclamam în manifestaţii de sute de mii de oameni şi-l cântam pe milioane de voci, atunci o intervenţie din exterior era o binecuvântare.

Sovieticii ne-au făcut mult rău de-a lungul istoriei. Când au intrat peste noi, în ’44, ne-au nenorocit pentru o jumătate de veac (ba chiar şi mai mult, dovadă că nici azi nu ne-am revenit). Dar am fi nedrepţi să le reproşăm intervenţia din ’89! Au venit, şi-au făcut treaba, au plecat. Între timp, ne-au scăpat de nebun.

De fapt, ce-au făcut ei, concret? Au iniţiat acţiuni de stradă atunci când noi ne ascundeam. Au strigat „Jos tiranul!“ când noi nu îndrăzneam. Au spart tablouri când noi ne temeam. Nu le era frică, pentru că se aflau în misiune. Nouă ne tremurau nădragii, pentru că aveam copii de crescut sau părinţi de îngrijit.

Eram ca un câine lăţos, voinic şi cu colţii mari, dar lihnit de foame, bolnav de lepră şi paralizat de frică. Un câine precum cei pe care-i vezi tolăniţi prin Bucureşti, la ieşirea din metrou. Trebuie să păşeşti cu grijă, altfel rişti să-i calci pe coadă. Şi atunci, haţ!, te apucă de picior.

Aşa şi noi, în ’89: trebuia să vină cineva