Economistul John Maynard Keynes a scris Teoria generală a folosirii mîinii de lucru, a dobînzii şi a banilor (1936), pentru a "a pune capăt divergenţelor profunde de opinie dintre colegii economişti, care aproape au distrus, influenţa practică a teoriei economice…" Şaptezeci de ani mai tîrziu, economişti de talie grea încă se mai iau la harţă, în aproape aceiaşi termeni ca în anii ’30. La cea mai recentă încăierare iau parte campionul neo-keynesian Paul Krugman, de la Universitatea Princeton, şi noul campion clasic John Cochrane, de la Universitatea Chicago. Recent, Krugman a publicat un editorial intitulat "Cum s-au înşelat economiştii atît de tare?". Nimic din economia mainstream " scrie Krugman " "nu trimitea la posibilitatea unui colaps ca acela care a avut loc anul trecut".
Motivul e acela că "economiştii, ca grup, au luat frumuseţea purtînd straiele strălucitoare ale matematicii, drept adevăr". Ei au oferit "o viziune idealizată a unei economii în care indivizi raţionali interacţionează în pieţe perfecte". Din nefericire, "această viziune aseptică asupra economiei i-a făcut pe cei mai mulţi economişti să ignore tot ceea ce ar fi putut să meargă prost". Economiştii vor trebui să accepte de acum "importanţa comportamentului iraţional şi, adesea, imprevizibil al pieţelor, să admită imperfecţiunile adesea idiosincrasice ale acestora şi să accepte faptul că sînt încă departe de o teorie economică elegantă despre orice".
Loviturile grele ale lui Krugman la adresa Şcolii economice din Chicago l-au stîrnit pe Cochrane, un profesor de finanţe, să răspundă pe site-ul universităţii cu contra-lovituri furibunde, constînd în atacuri personale cu privire la integritatea ştiinţifică a lui Krugman. Cînd vine vorba de economie, loviturile lui Cochrane ţintesc două puncte: atacul lui Krugman asupra "teoriei pieţei eficiente" şi pledoaria acestuia în favoarea "st
