Textul de astăzi este un autodenunț. M‑a sunat contabila firmei la care sunt administrator. Mi‑a spus ce plăți are firma de efectuat către Trezorerie. Dar mi‑a mai spus ceva: am și de recuperat TVA. Chiar credeți că este o veste bună?

Dacă statul ar fi un partener onorabil, cinstit și de bună‑credință, atunci da! Știrea ar putea fi o veste bună, aș recupera ceva bani. Și atunci, de ce toți prietenii cărora le spun că trebuie să recuperez TVA de la stat au aerul că mă compătimesc?

Problema e că în România există o cutumă. Firmele nu îndrăznesc să ceară rambursarea de TVA pentru că, imediat, sunt „călcate“ de Garda Financiară. Motivul? Comisarii vor să verifice corectitudinea financiară și fiscală a companiei care „îndrăznește“ să ceară bani înapoi de la stat. Conform legii, solicitările de rambursare se soluționează în termen de 45 de zile de la data depunerii decontului de TVA cu sume negative, cu opțiune de rambursare. Dar, de prin 2004 încoace, rambursarea TVA are loc numai după efectuarea controlului fiscal la mai multe categorii de plătitori: firme care au „probleme“ la cazierul fiscal, firme care produc sau comercializează băuturi alcoolice, firme care fac comerț cu lemn pentru construcții, firme nou înființate, firme pentru care SIN este negativ (adică în perioada de referință, TVA colectată este mai mare decât TVA deductibilă). Așa spune legea. Cu toate acestea, „băieții de la Gardă“ și‑au făcut un obicei: ori de câte ori o firmă (orice fel de firmă) face demersul recuperării de TVA, este „călcată“ de Gardă.

Consecința: băieții pleacă mulțumiți că au mai bifat o companie, iar bugetul statului se îmbogățește cu certitudine cu valoarea unei amenzi „tăiate“ la fața locului. Există chiar un mit urban potrivit căruia „nu există firmă călcată de Garda Financiară care să scape fără nici o amendă“.

E drept că statul are nevoie de bani. Și e la