Fără manuale, telescoape sau prea mult sprijin, cei cinci elevi români de la Olimpiada de Astronomie şi Astrofizică s-au întors în ţară cu un noian de medalii. Şi cu o mândrie: sunt pe locul trei în lume şi primii din Europa. Cu toate astea, în ţara lor toată lumea îi confundă cu astrologii, iar posibilităţi să cerceteze stelele şi în facultate nu prea există. "Astrofizica este o ştiinţă în permanentă şi rapidă dezvoltare", spune Ioana Zelko, medaliată cu aur la competiţia găzduită anul acesta de Iran. Pe Ioana am găsit-o în Liceul Internaţional de Informatică. Tot aici, în aceeaşi clasă cu adolescenta cu care am discutat, învaţă Marius Constantin, celălalt medaliat cu aur din lotul României.

Astăzi, Ioana purta tricoul de olimpică. La Teheran, nu l-a purtat. La ceremonia de deschidere a fost în costum popular, iar, în rest, a fost nevoită să pună burkha pe cap şi să-şi acopere întreg corpul, conform tradiţiei musulmane.

"Suntem autodidacţi, elevi şi profesori"

Cu toate că vorbim despre o ştiinţă în dezvoltare, România a renunţat să mai ţină pasul cu ea în urmă cu ani buni. "Materia nu mai e în programă. A fost, dar s-a scos prin anii '90. Acum, suntem pregătiţi de profesorii de fizică şi matematică", explică Ioana, care tocmai a trecut în clasa a XII-a.

Urmează o întrebare firească din partea mea, legată de cum şi cine îl învaţă pe un pasionat de astronomie. "Suntem autodidacţi, atât ei, cât şi noi (n.r. profesorii, respectiv elevii)", vine sec răspunsul, alături de o argumentaţie: "Profesorul îmi oferă totul atunci când îmi aduce cartea care trebuie".

De aici, începe cantitatea de pasiune a fiecăruia. Numai că drumul spre performanţă nu este asfaltat nici măcar din acest loc. Şi asta pentru că, odată cu abandonul astronomiei, s-au pierdut şi specialiştii. Aşa se face că, în ultimul timp, cărţ