În vara lui ’89, sociologul a încercat să trimită la Europa liberă o scrisoare prin care propunea să fie ales el în locul lui Ceauşescu secretar general al PCR.

Interesul pentru sociologie s-a conturat pentru Mihai Dinu Gheorghiu în perioada de reforme de la sfârşitul anilor ’60. Era în liceu. L-a atras deschiderea internaţională pe care o avea această disciplină. De fapt, interesul era dublu, pentru literatură şi pentru sociologie, combinaţie care reprezenta pentru el o modalitate de eliberare de dogmele staliniste de până atunci.

A urmat studii de sociologie şi psihologie la Iaşi în anii ’70, dar avea şi o activitate susţinută de critic literar. În 1980 îşi începe cariera de cercetător la Centrul de Ştiinţe Sociale, iar un an mai târziu debutează cu un volum de critică literară, care primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor.

Următoarea lucrare este distinsă cu titlul de „Cea mai bună carte de critică a anului“ de către Societatea „Călinescu“. În prezent, profesorul are în jur de zece volume personale şi alte câteva de traduceri. În anii ’80 a fost membru al grupului ieşean format în jurul revistei „Dialog“. Acum, este asociat al unor centre de sociologie europene şi al unor asociaţii internaţionale de sociologie de limbă franceză.

Proiecte de „internaţionalizare“

A fost, în 2004, membru al Comisiei Internaţionale Wiesel pentru Studierea Holocaustului, iar luna aceasta a primit Ordinul Meritul Cultural din partea Preşedinţiei României. Din 1998 este cadru didactic al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Iaşi.

A predat însă şi la o universitate din Franţa, între 1998 şi 2002. Asta pe lângă activitatea de cercetare desfăşurată în ţara de adopţie. În calitate de sociolog, Mihai Dinu Gheorghiu pregăteşte o colecţie pe care o vrea prestigioasă de ştiinţele sociale, intitulată „Observatorul social“.

În 2011 vrea să orga