Jean-Luc Goddard: „Asigură-te că ai uzurpat tot ceea ce poate fi spus prin tăcere“. sfatul unui regizor de film pentru a evita dominaţia limbajului în principiu non-filmic al cuvintelor şi a îmbunătăţi limbajul imaginilor. Parafrazînd şi aplicînd aceste cuvinte educaţiei: asigură-te că ai uzurpat fiecare ocazie de a învăţa fără a fi instruit. pentru a te educa pe tine însuţi, sfatul unui cercetător pentru a evita dominaţia instrucţiunilor în principiu limitative ale unui profesor, pentru a îmbunătăţi ciclul intelectual observaţie-comparaţie-verificare. Însă în ciuda acestui sfat, majoritatea filmelor sînt conduse de limbă şi nu de imagini, iar educaţia este condusă aproape în totalitate de matricea de dominaţie maestru-student şi nu de inteligenţă. Felul în care educăm oamenii în şcoli se bazează în continuare pe principiul asigurării unei forţe de muncă eficiente, fordiste. În ciuda multor modificări, se menţine principiul ierarhic de bază, conform căruia nu elevul, ci educatorul evaluează calitatea cunoştinţelor însuşite. Astfel dispare posibilitatea ca elevul să perceapă, să evalueze şi să califice propriile observaţii. Haideţi să numim această posibilitate capacitatea de a-şi îmbunătăţi propria inteligenţă generală. Nu e un lucru nou. Mulţi oameni au remarcat că tehnica reprimării stă la baza sistemului de educaţie actual. Mulţi se opun. Unii o consideră chiar ca fiind o educaţie prefascistă, întrucît ne învaţă să depindem de a depinde. De ce nu putem oare opri lucrul acesta? Pentru că toţi par să se fi obişnuit deja. A se citi: să fie dependenţi. Dependenţi de reprimare, ierarhie, deresponsabilizare. E comod. Deşi pentru mulţi, profesori şi elevi, e un fel de confort al inconfortabilului. Autoeducaţia promovează mijloacele proprii, încrederea în propria percepţie şi inteligenţa. Facem asta întreaga viaţă: observăm-comparăm-verificăm. Autoeducaţia includ