Presa a ajuns un fel de drog care mănîncă zilele unora dintre noi şi deformează percepţiile asupra realităţii. După ce că a ajuns foarte proastă în general, se pare că nici liberă nu e. Ne spun asta instituţiile internaţionale. Freedom House a coborît România pe locul 94 (faţă de 90 anul trecut) din acest punct de vedere (ţară cu presă parţial liberă). Sîntem adică la jumătatea clasamentului mondial, dar la coada Uniunii Europene. În recentul top întocmit de Organizaţia Reporteri Fără Frontiere stăm ceva mai bine, locul 50 din 175, dar tot la coada Uniunii Europene (pe penultimul loc după Bulgaria). Ce nu-i bine în presa noastră?

Cele două organizaţii consideră negative reincriminarea penală a insultei şi calomniei, manifestările verbale ale preşedintelui împotriva unor jurnalişti sau concentrarea presei în mîinile cîtorva patroni. Ar fi bine să fie doar atît, dar pentru a înţelege ce ne enervează uneori aşa de tare în ziare sau la televiziune putem găsi ajutor într-un recent studiu IMAS.

Peste 500 de jurnalişti din presa de toate felurile cu acoperire naţională sau locală au răspuns unui chestionar. Aflăm astfel că valoarea pe care cei mai mulţi jurnalişti o pun pe primul loc este corectitudinea. Urmează echidistanţa şi intersul public, iar pe ultimul loc e respectul faţă de viaţa privată (tot unii dintre ei lansează însă campania Noi vrem respect). Acestea sînt însă valori generice pînă la a căror întrupare în gazete şi pe ecrane mai e ceva drum de parcurs şi cu multe obstacole (doar o treime dintre ziarişti cred că normele jurnalistice sînt respectate în practică). Iar obstacolele pe care le observă jurnaliştii ar fi presiunile politice (despre care amintesc peste jumătate din ei), presiunile comerciale, influenţele patronilor şi opacitatea instituţiilor statului de la care cu greu se pot obţine informaţii clare şi complete. Şi mai e o mare proble