Lunile trecute am fost cu o bursă prin mai multe capitale din Balcani pentru a scrie un feature despre cum s-au schimbat numele de străzi în Sarajevo, Belgrad, Sofia, Tirana şi Bucureşti. Plus Berlin, ca termen de comparaţie. Câteva impresii din acest periplu găsiţi aici. La sfârşit, a ieşit textul de mai jos. Publicat, azi, şi în EvZ.

Bătălia pentru redenumirea străzilor în Europa de Est după căderea comunismului vorbeşte despre importanţa pe care o au aceste nume ca simboluri ale identităţii, istoriei şi puterii.

Ce ne spun, de fapt, denumirile străzilor? Ei bine, mult mai multe decât v-aţi aştepta. Ele sunt proiecţii ale noastre care redau intimităţi sociale nebănuite, analiza lor fiind, astfel, un exerciţiu extrem de util.

În Berlinul de Est, la 20 de ani după căderea Zidului, multe nume de străzi au rămas neschimbate, devenind monumente ale celor aproape 50 de ani de comunism. În schimb, majoritatea ţărilor din Balcani s-au grăbit să scape de aceste relicve ale patrimoniului totalitar.

Bunăoară, în Bucureşti, bulevardul Victoria Socialismului de odinioară se cheamă acum bulevardului Unirii.

În Serbia, lucrurile sunt ceva mai întortocheate. Există străzi în Belgrad care au purtat numele eliberatorilor sovietici ai oraşului din anii 1940 şi care, în anii 1990, au fost rebotezate. Sunt, însă, voci care cer revenirea la numele lui Lenin, al Armatei Roşii şi ale bravilor lideri militari sovietici.

Albania, ţară care, poate mai mult decât oricare alta din Balcani, a cunoscut cel mai dur regim comunist, nu are astfel de griji; majoritatea străzilor din Tirana n-au purtat niciodată vreun nume.

Control+Alt+Delete

Condiţia unei străzi nu se reduce la tăbliţa care îi indică numele sau la grafica prin care este reprezentată într-un sistem GPS. „Numele străzilor”, spune Iulian Puiu, graphic designer din Bucureşti, „au cam