Ştefan cel Mare umbla cu voinicii după el. Undeva, în faţă, domnitorul vede un om şezând pe o piatră.

- Ia du-te, voinice, de vezi ce-i cu omul acela!

Se duce ostaşul şi se-ntoarce:

- Măria Ta, omul acela-i un neamţ.

- Aşa? Atunci locul ista să se cheme Piatra Neamţ!

Mai merg ei ce mai merg, văd iar un om stând jos, pe o piatră.

- Aleargă, voinice, şi vezi ce e cu el!

- E tot un neamţ, Măria Ta !

- Aşa? Acest loc să se cheme de-amu Piatra Neamţ!

- Măria Ta, aţi mai botezat acolo, mai în spate, un loc, Piatra Neamţ.

- Aşa? Atunci să se cheme Şimleul Silvaniei! Ştefan cel Mare umbla cu voinicii după el. Undeva, în faţă, domnitorul vede un om şezând pe o piatră.

- Ia du-te, voinice, de vezi ce-i cu omul acela!

Se duce ostaşul şi se-ntoarce:

- Măria Ta, omul acela-i un neamţ.

- Aşa? Atunci locul ista să se cheme Piatra Neamţ!

Mai merg ei ce mai merg, văd iar un om stând jos, pe o piatră.

- Aleargă, voinice, şi vezi ce e cu el!

- E tot un neamţ, Măria Ta !

- Aşa? Acest loc să se cheme de-amu Piatra Neamţ!

- Măria Ta, aţi mai botezat acolo, mai în spate, un loc, Piatra Neamţ.

- Aşa? Atunci să se cheme Şimleul Silvaniei!