Pentru ca articolul meu despre acceleratorul de particule de la Geneva a iscat o serie de comentarii zilele acestea, cele mai multe dezbatand pericolul gaurilor negre si amenintarea acestora, o data cu experimentul de la CERN, revin cu un text care explica mai pe larg fenomenul acestora.
Gaura neagra este o regiune din spatiu in jurul unui corp, fie el o particula elementara sau un corp ceresc, care creeaza un camp gravitational atat de puternic incat nimic nu mai poate iesi de aici, nici chiar lumina. Prin captarea de materie, aceasta gaura neagra se mareste si devine mai puternica, atragand si mai multa materie din jur, comprimand-o la dimensiuni de ordinul 10-33cm, adica de 1/1000000000000000000000 (sau de 10-21) ori mai mica decat dimensiunea unui proton.
Daca luam Pamantul, pentru ca acesta sa se transforme intr-o gaura neagra ar trebui ca intreaga lui masa sa incapa intr-o sfera cu raza de 9 mm (cat un degetar). La asemenea comprimari nu mai avem nici materie vie, nici molecule, nici atomi, nici electroni, nici protoni si nici orice alta particula elementara sau vreo structura organizata.
Pentru crearea de gauri negre se au in vedere interactii in care se depun energii deosebit de mari in volume infime, astfel incat sa se obtina densitati de energie (de masa) uriase. Evident, asemenea afirmatii ca uriase, infime nu au nici un sens in stiinta. Cat de mari sau cat de mici, aceste marimi trebuiesc evaluate numeric. Hai sa facem o evaluare.
Pentru a avea o idee de ce valori sunt puse in joc in acest scop, amintim ca LHC-ul, desi va lucra la energii nemai-intalnite, respectiv la 7 Tera-electron-Volti (1 TeV = 1012 eV ) per proton accelerat (1 eV este energia pe care o capata un electron in campul electric creat de o baterie de 1 V). Aceasta energie de 7 TeV nu este mai mare ca cea a unui tantar aflat in zbor. Problema se pune insa in termeni
