Un recent sondaj CURS ne arata ce asteapta poporul de la presedintele pe care se pregateste sa-l aleaga: 25% - imbunatatirea situatiei economice a tarii, 16% - nivelul pensiilor, 15%- nivelul salariilor, 14% - coruptia. Doar 1% dintre romani sunt interesati de politica externa a Romaniei.
Este o radiografie exacta a preocuparilor romanilor, mai ales la vreme de criza, dar in fapt niciuna dintre aceste probleme nu tine de atributiile prezidentiale. Singura potentiala parghie a sefului statului, indiferent cum se numeste el, sa raspunda acestor exigente este sa numeasca un premier care sa-l reprezinte si asupra caruia sa aiba influenta, adica exact ceea ce acum parlamentarii contesta ca ar fi un drept al presedintelui.
Dar chiar si asa vorbim despre o parghie, nu despre posibilitatea unei interventii directe, iar daca premierul vireaza, se duce pana si aceasta parghie. De exemplu, dupa ruptura de Calin Popescu Tariceanu, Traian Basescu nu a mai avut nicio posibilitate de a influenta, in bine sau rau, guvernarea.
Prin urmare, asa cum arata acum Constitutia, presedintele Romaniei, practic, nu poate raspunde asteptarilor romanilor decat daca se comporta intr-un fel denuntat drept abuziv de catre adversarii sai.
Este, intr-adevar, nefiresc ca un demnitar ales prin cel mai larg sufragiu posibil sa aiba atributii constitutionale atat de putine si atat de irelevante pentru traiul de zi cu zi al alegatorilor. Aceasta contradictie nu poate inceta decat printr-o reforma constitutionala care fie sa-i dea presedintelui prerogative care sa-i permita sa raspunda asteptarilor pe care le are poporul de la el, fie sa trecem la o republica parlamentara, presedintele sa nu mai fie ales de popor, astfel incat sa nu mai existe iluzia unor puteri prezidentiale inexistente.
Asteptarile acestea mai demonstreaza ceva. Romanii par a av
