Este un truism a afirma importanţa de excepţie a resurselor financiare şi economice pentru nucleul politic ce preia puterea într-un sistem destabilizat de forţe care nu pot fi 100% controlate de acesta. În istorie abundă exemplele în care aceste nuclee, fie ele grupări ideologice, forţe militare puciste sau simple forţe insurgente au ieşit victorioase sau, dimpotrivă, au eşuat tocmai dispunând din abundenţă sau dimpotrivă fiind într-o totală penurie de asemenea mijloace. Ca atare, nici România în decembrie 1989 şi mai ales în perioada imediată nu a putut face excepţie.
PREAMBUL
Recursul la istorie relevă experienţa şi practica împăraţilor imperiului roman, când aceştia preluau puterea în circumstanţe nu tocmai "normale" ca primele acte de decizie politică luate să se identifice cu "câştigarea bunăvoinţei maselor" prin accentuarea uneori la modul excesiv a celebrei formule "pane et circensis" (adică "pâine şi circ"). Ceea ce nu înseamnă chiar întotdeauna pâinea şi circul la modul ad literam.
Cetăţenii României îşi mai amintesc şi azi cu nostalgie de "şocul bunăstării", este adevărat temporar, ce a urmat lui decembrie 1989 şi când nucleul conducător al FSN a folosit aceeaşi practică de sorginte antică.
Evident, resursele celei dintâi categorii aveau să se epuizeze cu mult mai repede decât cea de-a doua. Cum în lumea prozaică a finanţelor nu există "minuni", rămâne ca misterul să fie clarificat în toate componentele sale, azi încă nebuloase, de cercetătorii istorici aparţinând viitorimii. Până atunci însă, cred că merită să reflectăm asupra unora dintre aspectele cele mai "sensibile" ale activităţilor financiare speciale desfăşurate de regimul lui Nicolae Ceauşescu şi ale căror structuri operative au fost moştenite sub formă intactă de noii guvernanţi ai României postdecembriste. Nu în ultimul rând, aceiaşi potenţiali cer
