În ultimii zece ani, Jamie Oliver a cunoscut care este uriaşa putere a televiziunii. A înţeles că, "de pe sticlă", poate uşor să "manipuleze" publicul, devenind lider de opinie. Şi n-a lăsat să-i scape această uriaşă oportunitate. Însă, pentru el, "the power of media" a devenit imediat "the power of food".
Nu l-a interesat să se folosească de imensul său buget de imagine pentru a vinde mai multe copii ale cărţilor sale, ci a transferat acest excedent de popularitate în scopul schimbării mentalităţilor vizavi de hrană şi, bineînţeles, pentru a îmbunătăţi sănătatea semenilor. Şi n-a apăsat pe pârghie doar pentru a modifica gândirea "legiunilor" lui de fani. El a produs schimbări majore în politica şcolilor, a guvernanţilor, a corporaţiilor multinaţionale.
PICĂTURA CHINEZEASCĂ
De cele mai multe ori, rezultatele au fost atât de vizibile, încât nici lui nu i-a venit să creadă. Alteori, în ciuda faptului că a obţinut sute de mii de semnături pe petiţiile lui şi a convins guvernul britanic şi consiliile locale să dea bani pentru programele iniţiate de el - cum au fost, de exemplu, programele cantinelor şcolare sau centrele "Ministry of Food" - tocmai "beneficiarii" acţiunilor lui s-au întors împotrivă.
De exemplu, atunci când a reuşit să schimbe meniurile cantinelor şcolare s-au observat două lucruri: pe de o parte, multe mame se înghesuiau la gardurile şcolilor, strecurând copiilor sandvişuri cu hamburgeri şi alte produse junk-food; pe de altă parte, mulţi copii, neobişnuiţi să mănânce legume sănătoase, fructe proaspete şi supe de găină, refuzau mâncarea de la cantină şi se duceau la chioşcurile din apropiere pentru a-şi cumpăra snacksuri.
Tânărul chef britanic însă nu disperă. El acţionează precum picătura chinezească. Spune încă o dată şi încă o dată tot ceea ce crede el că trebuie să fie spus. La un moment dat, o ştie,
