Stenograma discuţiei din 2005 dintre generalul în rezervă Constantin Degeratu şi sirianul Omar Hayssam a inflamat mediile politice şi jurnalistice. Însuşi preşedintele României a făcut unele precizări specifice domniei sale, adică într-o tuşă foarte groasă. Să le analizăm pe rând.
Prima chestiune în neregulă, din punctul meu de vedere, este aceea a întâlnirii dintre un oficial politic al statului român şi o persoană acuzată de terorism.
Chiar dacă e general în rezervă şi este consilier de stat la Palatul Cotroceni, Degeratu e civil acum şi lucrează într-o instituţie politică. Nu există nici o justificare legală pentru ca preşedintele, printr-un subordonat, să interfereze într-o anchetă în desfăşurare. Scuza invocată potrivit căreia teroristul avea un mesaj personal pentru preşedinte e valabilă pentru cei care nu ştiu chestiuni elementare despre justiţie. Indiferent ce vrea să spună o persoană arestată, aflată în toiul unei anchete penale, ea nu poate fi interogată decât de procurorul de caz.
Sau confruntată eventual cu persoanele pe care le acuză sau despre care a dat declaraţii. În situaţia menţionată de preşedinte, potrivit căreia Hayssam deţinea informaţii importante pentru securitatea naţională, soluţia legală era simplă. SRI, parte din ancheta preliminară asupra teroristului, putea fi solicitat să trimită un specialist. Care să stea de vorbă cu învinuitul, să întocmească un raport şi să-l trimită preşedintelui. În acţiunea penală declanşată asupra unei persoane, procurorul poate cere legal sprijinul instituţiilor responsabile.
În materie de securitate naţională - latura internă - şi antiterorism, SRI este autoritate naţională desemnată de CSAT. Faptul că nu această instituţie a fost solicitată şi că un om al preşedintelui a stat de vorbă cu "un infractor" este o gravă neregulă.
Experienţa SUA în materie
