Un documentar zguduitor, despre un aparat de represiune-mamut şi o naţiune manipulată, în „STASI - poporul sub control”.

Odată cu prăbuşirea lagărului socialist, în 1989, ţările aflate de o jumătate de veac sub dominaţia dictaturilor comuniste au găsit drumul către libertate.

Securitatea, pilonul central al dictaturii comuniste, a fost şi ea înlăturată. Dacă România a avut nevoie de 10 ani pentru a da acces liber la dosarele Securităţii, în fosta RDG, populaţia a luat cu asalt încă din primele luni ce au urmat căderii Zidului Berlinului (9 noiembrie 1989) emblema trecutului totalitar, Ministerul Securităţii de Stat - STASI.

Milioane de oameni, dornici să afle adevărul ascuns între filele dosarelor, mai ales disidenţii din partea de est a ţării, s-au opus intenţiei autorităţilor de la Bonn de a distruge arhiva. Astfel, în 1991, era votată „legea pentru dosarele STASI” şi peste 180 de kilometri de dosare au fost puse la dispoziţia celor interesaţi.

Spionaj pe ritmuri de balalaică

Ca şi în alte ţări, STASI n-a fost doar temuta poliţie secretă sau un eficient serviciu de spionaj, ci a ajuns un adevărat maestru în activităţi precum persecuţia sau represiunea.

Ministerul Securităţii Statului din Berlinul de Est a fost înfiinţat la 8 februarie 1950. Format direct de KGB-ul sovietic, s-a dovedit a fi un partener extrem de loial pentru dictaturile blocului comunist. În 1989, când avea loc căderea zidului Berlinului, numărul angajaţilor STASI era de peste 90.000, la care se adăugau circa 2.000 de colaboratori oficiali, peste 13.000 de soldaţi şi alte câteva mii de ofiţeri ai armatei RDG şi informatori.

După studierea dosarelor, s-a ajuns la concluzia că aproximativ 2,5% din populaţia RDG a colaborat, într-un fel sau altul, cu STASI. Acum, în clădirea temutei poliţii politice funcţioneaz