Dupa aventura cu Palma si serpentinele cetoase, si manati de o foame de lup, am tras cu colegii mei unde-mi duceam eu turistii cand lucram in bransa: la popasul Bucovina, la intrarea in Sucevita, pe dreapta. M-am bucurat sa-l gasesc neschimbat, acelasi restaurant mare, luminos, aerisit, in care incap lejer sa manance 3 autocare de turisti simultan, si, unde, drept urmare, personalul e mereu “in priza” si gata sa te serveasca.

Ne-am asezat la o masa si am comandat eu pentru toata lumea, fara sa ma uit in meniu si sperand ca nu s-a schimbat de la ultima mea vizita. Am vrut sa le arat colegilor mei strainezi cam cum arata un pranz copios prin partile astea de lume – asa ca am luat ce le luam si turistilor pe care ii aduceam in zona: afinata (mai putin soferul, care s-a multumit cu cola), tochitura bucovineana cu salata de muraturi, si papanasi.

Cand a venit mancarea (la aproximativ 10 minute de la comanda), m-am bucurat sa vad ca dimensiunea portiilor nu s-a schimbat (tochitura bucovineana e un platou e vreo 30 de centimetri patrati, papanasii – doua ENORMITATI acoperite de smantana si dulceata, iar muraturile – cate un castron plin cu gogosari, conopida si castraveti la fiecare portie). Ce mai incolo-incoace? Mancare serioasa de stins foame moldoveneasca! Oamenii mei s-au uitat putin la portii si au ridicat indoielnic din spranceana a “tu chiar crezi ca noi o sa si TERMINAM toate astea?!” insa dupa afinata si “pofta buna”, s-a lasat linistea la masa. Nu pentru ca n-am fi avut despre ce vorbi, ci pentru ca eram muuult prea ocupati cu consumul de carnuri afumate cu mamaliga, muraturi, oua ochiuri si branza sarata framantata. Nici nu vreau sa ma gandesc cum se traduce in calorii pranzul pe care l-am luat acolo, insa cert e ca dupa ce ne-am chinuit sa terminam tochitura, din papanasi n-am reusit sa mancam mai mult de un sfert, fiindca nici afinata, ni