Mereu ne punem moartea mai departe, Ca pe un gard ce-abia-l putem zări Prin ceaţa lin căzută-n zori de zi Ce ţine, grea şi deasă, pînă-n noapte. Şi-atunci, şi osteniţi şi pe-ntuneric, Visăm globuri plutind, cu zîne-n miez, Ce-nvîrt pe-un deget, ca pe-un titirez, Rodul preafraged, bucălat şi sferic: Oh! dosul lor voios, de carne tare. Şi ne lovim la tîmplă de lămpi moi, Unde fitilul plescăie-n oloi Şi flacăra se-ndoaie a-ncintare Spre Dumezeu, să lumineze Valea Plăcerilor şi să ne-arate-aievea Calea!

Mereu ne punem moartea mai departe, Ca pe un gard ce-abia-l putem zări Prin ceaţa lin căzută-n zori de zi Ce ţine, grea şi deasă, pînă-n noapte. Şi-atunci, şi osteniţi şi pe-ntuneric, Visăm globuri plutind, cu zîne-n miez, Ce-nvîrt pe-un deget, ca pe-un titirez, Rodul preafraged, bucălat şi sferic: Oh! dosul lor voios, de carne tare. Şi ne lovim la tîmplă de lămpi moi, Unde fitilul plescăie-n oloi Şi flacăra se-ndoaie a-ncintare Spre Dumezeu, să lumineze Valea Plăcerilor şi să ne-arate-aievea Calea!