ÎL AUZISEM pe Radu Călin Cristea vorbind din Bucureşti la Europa Liberă. Şi îl văzusem de cîteva ori prin oraş cu un reportofon Sony, ca reporter de radio. Eram prieteni din facultate şi de la Cenaclul de luni. Mă gîndeam să-l întreb pe el unde e Europa Liberă din Bucureşti, cînd la cîteva minute după ce vorbisem cu Gelu Ionescu, mă sună Radu: „Bătrîne, pe cît punem pariu că Gelu nu ţi-a spus cum să ajungi la radio?" RCC nu era doar reporter al Europei Libere, ci a fost şi primul şef al biroului din Bucureşti, înainte de a fi luat în echipa de la Praga pentru a face „Actualitatea românească". Neculai Constantin Munteanu se stabilise la Bucureşti, iar atunci cînd Europa Liberă s-a mutat de la München la Praga a avut loc marea despărţire dintre cei care au acceptat să se ducă acolo, din echipa de aur a departamentului românesc, şi cei care au preferat să se retragă. „Radule, i-am răspuns, pe cît facem pariu că ai dreptate?" Atunci, sediul bucureştean al Europei Libere se găsea pe aceeaşi stradă cu ambasada Marii Britanii, dar pe cealaltă parte şi puţin pieziş, într-un apartament dintr-un bloc interbelic. Bat la uşă. M-a întîmpinat o tînără care mi-a spus că ea e Alexandra. Era viitoarea consilieră prezidenţială a lui Traian Băsescu, Alexandra Gâtej. Interesantă, dinamică şi cu o fermecătoare ţinută occidental-balcanică. Intru în apartament, tăiat de emoţie, iar înăuntru dau de un club eterogen de discuţii. Înşiraţi pe canapele şi pe scaune politicieni, oameni de cultură, simpli cetăţeni veniţi în vizită şi un călugăr. Să fi fost o duzină. Pe măsuţele din faţa lor, cafele, sucuri şi ziare. Cînd mă apropii de călugăr recunosc în el pe părintele Marchiş. Mă duc întins să-i dau bună ziua, după care am trecut şi pe la ceilalţi, cu o politeţe selectivă. Printre cei pe care i-am sărit la datul mîinii, mulţumindu-mă să dau din cap a bună ziua s-au numărat senatorul de Co