Întâmplarea a făcut să descopăr - în locuri şi momente diferite - o poveste „istorică" şi caricatura ei (la propriu). Pentru că amândouă mi se par expresia unor timpuri în care totul era luat mai simplu, à la légère, iată-le pe amândouă.

Povestea este din cartea lui Gh. Jurgea-Negrileşti, Troica amintirilor Sub patru regi, ed. a Il-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, C.R., 2007, p. 36:

„Concomitent cu holera, am învăţat cuvântul război, tradus în alte trei limbi: la guerre în franceză, vainâ pe ruseşte, şi the War în engleză. Cunoscând patru limbi, aveam patru reprezentări ale aceluiaşi fenomen. Deci un orizont mult mai larg decât dacă aş fi ştiut numai o limbă. Vainâ însemna Port Arthur, Mukden, generalul Kuropatkin etc., despre care îmi povestise Inovici, în timp ce la guerre era asediul Parisului, foametea, cruzimea prusienilor în războiul din 1870, comentate de bătrâna mea guvernantă, domnişoara Bourguignon. Războiul pentru mine personal însemna campania din 1913, când am fost trezit de un zgomot infernal. Băteau clopotele, fluierau vardiştii, se auzeau sirenele din port. Desculţ, în cămaşă de noapte, am sărit din pat să văd, să întreb.

- Nu e nimic - m-a liniştit bunica - e război. Regele

Carol vrea să-l pedepsească pe Regele Ferdinand al Bulgariei. Prea s-a obrăznicit, năsosul.

Bunica avea în toate simţul simplificării. De astă dată, cred că era inspirată de o caricatură din Furnica, în care Regele Carol îl bătea la fund pe un Ferdinand mic, ţinându-l pe genunchi cu faţa în jos."

Iată şi caricatura, cu precizarea că, înainte de 1900, acelaşi Ferdinand era prezentat în revistele româneşti cu idilice poze de copil.

Întâmplarea a făcut să descopăr - în locuri şi momente diferite - o poveste „istorică" şi caricatura ei (la propriu). Pentru că amândouă mi se par expresia u