Aveam douazeci si patru de ani, eram casatorit de un an, din dragoste, iar ideea de a-mi insela sotia imi era cu totul straina. Tin minte ca odata, calatorind cu trenul de la Bucuresti la Constanta (unde ma stabilisem de câteva luni, ca redactor la revista "Tomis"), am fost asediat de o femeie tânara (dar nu ca mine de tânara), care, profitând de faptul ca eram numai noi doi in compartiment, mi s-a suit si pe genunchi, m-a sarutat pasional si a fixat, unilateral, si o intâlnire, pentru a doua zi. "Ca un stâlp eu stam in luna", cum ar fi spus Eminescu, siderat de tot ceea ce mi se intâmpla. Mi se parea un sacrilegiu sa ma sarut cu alta femeie decât cu sotia mea si, mai rau decât atât, nu simteam nimic, oricât se inghesuia necunoscuta, cu buze, cu fese si cu tot ce mai avea carnos, in mine. Totusi, din politete, am cooperat - la mimimum, dar am colaborat - cu ea, in acel moment de desantare febrila. Inainte de a cobori, la Medgidia, unde locuia cu sotul ei (pe care il calificase drept un "tantalau"), mi-a spus:

- Sa nu uiti, mâine, in Constanta, la statuia lui Ovidiu! Si sa faci rost de o garsoniera pentru câteva ore, ai tu vreun prieten...

Am dat din cap, aprobator, dar dupa ce am vazut-o pe peron, chiar in momentul in care trenul se pregatea sa plece, am deschis geamul si am strigat din rasputeri:

- Nu vin! Nu vin!

Apoi am inchis repede geamul si am tras perdeaua.

Aceasta era starea de spirit in care ma aflam pe atunci. Intr-o buna zi, a sosit in vizita la redactia revistei "Tomis" o poeta din Bucuresti, inteligenta si urâta ca dracu', al carei nesat sexual devenise legendar. Ea era, in acelasi timp, o persoana influenta, pentru ca facuse in tinerete jocurile partidului comunist.

La Constanta urma sa stea trei zile. Sefii mei isi facusera iluzii in legatura cu aceasta vizita, sperând ca poeta, impresionata de ospitalitatea noastra,