Am două ştiri de ultimă oră pentru locatarii din zona Vitan-Dristor care au avut apa caldă întrerupă de pe 26 octombrie pentru lucări de reparaţii. Ei bine, apa caldă a venit şi e caldă. Şi o altă ştire la fel de interesantă pentru publicul bucureşean de nişă, pe care v-o transmit de la faţa locului, este că în Bucureşti plouă (acum văd că s-a mai potolit; chiar cînd am ajuns eu acasă) şi traficul e relativ îngrozitor, aşa că dacă n-aveţi realmente bani de cîştigat, oameni de întîlnit fată-n-faţă, nişte nervi de pierdut, eu vă recomand călduros să rezistaţi tentaţiei.

Oricum, îmi e din ce în ce mai greu să înţeleg de ce foarte multe aşezăminte economice plătesc chirii pe sedii şi adună acolo oameni a căror muncă se poate face direct de la domiţil. Practic, azi, în afară de teleportare, cam totul se poate face de la distanţă. Poţi să vorbeşti pe mobil şi să închei afaceri de milioane de dolari, să accepţi o propunere de căsătorie, bursele sînt toate din cifre de siliciu, să-ţi cumperi un măgărus portughez pur sînge, preţul grîului în Antarctica se decide de nişte japonezi din Honolulu, soţii se văd seara acasă după ce-am vorbit toată ziua pe Mess, colegii de birou, stînd la o întindere de mînă unii de alţii, tac ca moluştele şi folosesc mailul de interior, dar o piaristă la o firmă de săpunuri trebuie să ia Bucureştiul ăsta în picoare, să ajungă într-o clădire la mama dracului în Băneasa/Pipera şi să dea de-acolo nişte mailuri care să ajungă la alţii din alte birouri, care le bagă la trash imediat ce le primesc. Asta, cînd fireşte, nu setează maşinăria de mail să le-arunce automat.

Deci: sculat dimineaţa, călcat taior, căutat umbrela, sorbit cafeaua în viteză, ăla mic livrat la grădiniţă ca un pachet DHL, plus benzină căcălău, neuroni ucişi iresponsabil (şi să nu uităm că neuronul este cel mai important carburant al omului!!!), plus curentul aşezămîntul