Trezit brusc din somn de sunetul unor cutite lungi, o combinatie intre clantanit de foarfeci si polizor pentru bisturie, Parlamentul isi trase iute nadragii pe dansul si se duse la baie, sa se uite in oglinda. Cu ochii carpiti, zari doar un chip dodolot, doua umbre despre care stia ca sunt riduri de expresie, nu gropite de prostie, si un pamatuf pus gresit in pahar.
Sa-mi rad barba! Dar pe masura ce trezirea se instala, ochiul deslusi printre perisori un buboi. Hait! Asta apare numai cand pe undeva, ceva intra in putrefactie. Decazut moraliceste, daunator societatii, corupt, zice dictionarul la sensul figurat.
Pe buboi l-a vazut si Traian Basescu, dar la sensul propriu. Constiinta scursurii o avea deja si poporul roman, pe care-l doare in spate ca e institutia fundamentala a democratiei, ca la drum pornesti cu cateva mere, bagi de seama ca nu-ti ajung, la drumul urmator iei si o slana si tot asa, pana faci din rahat prastie si din Parlament un organism credibil.
Cei 20 de ani brucanieni sunt o maslina, si-ti spui ca pana la urma, societatea identifica mecanismele neunse si in timp le regleaza, opereaza, imbunatateste.
Dar timpul nu are rabdare, deci sa taiem nasul, sa scoatem un ochi si musai gura, ca sa manance mai putin. Desi, pe considerentul ca-s naspa, poti foarte bine sa desfiintezi ambele Camere, ca oricum nu are nimeni garantia ca aia 300, nu 471, vor uita ce inseamna lenea, ipocrizia, tampenia, reaua credinta.
Dar alta-i povestea. La zid fiind, si la capatul pustii nepotul lui Davy Jones, decis sa crampoteasca sandramaua ca sa-l aplaude multimea cu aceeasi stampila, faci cumva sa scapi. Minim o eschiva, maxim o miscare inteligenta.
Ca daca mori de ciuda ca Traian Basescu profita de referendum pentru a fi confirmat pe post, te trezesti si incerci sa arati norodului ca nu esti asa de lenes, ipoc
