Intensificarea energiilor electorale pentru cucerirea internetului si a "locuitorilor" acestuia sugereaza ca atentia candidatilor este concentrata asupra voturilor care urmeaza sa vina din mediul urban, acolo unde internetul a devenit un bun cotidian. Temele de campanie sint bine facute. Cine culege voturile internautilor are sanse sa ajunga presedinte. Daca ar fi sa adoptam exprimarea unor jurnalisti contemporani, ar trebui sa afirmam ca „practic, debutul campaniei electorale coincide cu o adevarata premiera". Fenomenul ce urmeaza a fi schitat nu este o premiera, ci, mai degraba, o dezvoltare a unor initiative anterioare: s-a intensificat simtitor promovarea electorala prin intermediul internetului. Interesul politicienilor fata de posibilitatile comunicative pe care le ofera internetul tine, pe de o parte, de lipsa unei legislatii specifice si a unor mijloace de monitorizare a fair-play-ului cu care se desfasoara polemica in spatiul virtual si, pe de alta parte, de cresterea accelerata a numarului de internauti. Daca avem in atentie primul aspect, trebuie sa constatam ca, spre deosebire de talk-show-urile televizate, vesnicele plaiuri ale comunicarii in format electronic permit abateri semnificative de la regula decentei. Internetul permite transformarea fanteziei in act. De pilda, unul din clipurile lui Mircea Geoana, cel cu „hotarit, inteligent, capabil, dedicat etc.", a fost distorsionat, de anonimi binevoitori, in „nehotarit, prostanac, incapabil, dedicat baronilor etc.". Tot niste oameni de campanie i-au numarat lui Traian Basescu paharele, sticlele de whisky si memorabilele-i iesiri verbale pentru a-i croi un portret deloc magulitor. Neingaduit decit rareori in emisiunile de televiziune, anonimatul devine o arma foarte eficienta de care se folosesc politicienii si echipele lor pentru a-si neantiza, imagistic si verbal, adversarii. Lipsa de prevederi legislati