Schaffhausen, unde se produc ceasurile IWC de aproape 150 de ani, e o localitate in acelasi timp foarte asemanatoare si foarte diferita de celelalte orasele elvetiene care gazduiesc manufacturile brandurilor haute horlogerie.
Pe de o parte, e un targ mic, linistit - sedat chiar ar spune unii, care le ofera maestrilor ceasornicari linistea de care au nevoie pentru a asambla cele mai complicate mecanisme. In cazul meu, simpla vizita la fosta manastire catolica a fost indeajuns pentru a ma elibera (macar pentru o zi) de tot stresul acumulat in Bucuresti - dar banuiesc ca oricine ar petrece o ora in gradina cu plante aromatice, fondata de calugari in urma cu multa vreme, ar reusi sa se relaxeze si sa inteleaga conceptul de pace sufleteasca. Pe de alta parte, in acelasi Schaffhausen se afla cascada Rinului, o cadere de apa impetuoasa si zgomotoasa, care, atunci cand o vizitezi cu o barca ce pare periculos de fragila, iti aminteste de faptul ca unul dintre fondatorii comunitatii orologere din orasel isi arunca mecanismele in apele involburate atunci cand i se pareau lui nu chiar perfectiunea intruchipata. Dupa parerea mea, Schaffhausen seamana cu IWC (sau viceversa) - calm, tipic elvetian, dar si impetuos si romantic.
Iar vizita la manufactura IWC, unde ai ocazia sa vezi indeaproape munca ceasornicarilor si rezultatele sale (de la mecanismele asamblate pana la ceasul in sine) arunca si mai multa lumina asupra unui brand incredibil de consecvent propriei istorii dar si inovativ, foarte serios, dar cu un simt al umorului bine documentat, dedicat segmentului masculin, dar adorat si purtat de foarte multe femei.
Cladirea manufacturii ilustreaza poate cel mai bine dualitatea marcii - pe de o parte exista vechea manufactura, a carei fizionomie e deja parte din ADN-ul IWC, dar recent i s-a adaugat si o noua structura, modernista si alcatuita preponderen
