Crin Antonescu este candidatul a carui poveste panseaza cel mai bine fobia romanilor de politicieni bogati, apasati de totul felul de suspiciuni, grobieni si/sau penibili.
Are marele avantaj de a fi mai proaspat, pentru ca a stat departe de puterea reala, chiar in perioada guvernarii liberale, cand, mai ales spre final, a avut abilitatea de a se plasa intr-o semiopozitie fata de Calin Popescu Tariceanu, fiind perceput drept o alternativa credibila. Atat doar ca intre aceasta poveste, intre declaratiile si faptele prezidentiabilului liberal exista rupturi majore din care rasar mari intrebari.
Programul lui Crin Antonescu, intitulat "Este in puterea noastra sa schimbam puterea lor", este structurat mai degraba ca un program de guvernare al unui premier.
Si ce sa facem cu aceasta putere, schimbata?
Sa luptam contra crizei prin reducerea drastica a taxelor si impozitelor (10% cota unica, 15% TVA). Sigur, propunerea este tentanta si sunt multe tari europene care reduc fiscalitatea, nu chiar in asemenea masura, e drept, pentru a stimula economia. Atat doar ca acele tari nu au de acoperit cheltuieli bugetare atat de mari ca Romania.
Nicio tara europeana nu are, spre exemplu, pensiile speciale ale Romaniei, nu are aparatul bugetar mamut al Romaniei, nu are sute de mii de asistati cu si fara rost.
Asa ca inainte de a umbla la fiscalitate, dl. Antonescu ar trebui sa se gandeasca la reforme profunde, pe toate palierele, de la restructurarea drastica a aparatului bugetar la reforma sistemului de pensii, pentru ca, altfel, reducerea fiscalitatii nu va face decat sa scufunde corabia. Dar despre astfel de reforme, dl. Antonescu nu vorbeste in programul sau.
Prezidentiabilul liberal se refera doar la reforma, generica, a statului, pe care o expediaza in doar doua puncte, sub titlul "elite versus clie
