Cea mai la indemâna asociere cinematografica - in cazul acestei minunate surprize numite Julie & Julia - este Festinul Babettei/ Babettes gastebud al lui Gabriel Axel. Ambele filme vorbesc despre gastronomie (nu despre bucatarie), sunt memorabile, emana frumusete pura si te fac fericit la iesirea din sala. Daca adorabilul film al regizorului danez, realizat in 1987, se incadra insa intr-un registru mai curând liric, plin de tandrete, noua pelicula americana intrata pe ecranele noastre are, de la un capat la altul, izbucniri de culoare, umor si caldura si, mai ales, acea formidabila injectie de energie si adevar uman pe care Meryl Streep o daruieste, cu generozitate infinita, oricarui film in care joaca. Julie & Julia aminteste, deopotriva, de Chocolat, deVatel si de Ratatouille, dar mai ales de bucuria descoperirii aromelor, gusturilor, culorilor si placerii nebune de-a le combina la nesfârsit. Pentru ca retetele pe care le prepara, in paralel, eroinele filmului - Julia Child si Julie Powell - la o distanta de cincizeci de ani nu sunt o chestiune de bucatarie, ci de placere si rafinament, simt ludic, rabdare si dragoste. Aceia care gatesc artistic, lasându-se in voia fanteziei si desfatarilor olfactive, vizuale si gustative, stiu ca si bucataria poate fi un spatiu al creativitatii si bucuriei, al senzualitatii si libertatii de a alege si combina. Scenariul Norei Ephron se inspira deopotriva din cartea de bucate a Juliei Child, cea care, in 1948, calatorind cu sotul ei - angajat al Ambasadei SUA la Paris - s-a indragostit ireversibil de bucataria franceza si a lucrat ani de zile la cartea prin care a daruit Americii cele mai savuroase retete de pe planeta, dar si din cartea (mult mai noua) a simpaticei Julie Powell, o tânara scriitoare devenita celebra prin blogul ei, in care povestea cum, pentru a scapa de rutina si lipsa de perspectiva a muncii de secretara, s-