Îmbătate de forţa numerică a majorităţii nou-create, partidele antiprezidenţiale s-au dezlănţuit din nou în parlament, respingând de-a valma majoritatea membrilor echipei Croitoru.

Fără nicio jenă, parlamentari PNL şi PSD au recunoscut pe faţă la Realitatea TV că vor vota împotriva unor oameni competenţi pentru că nu sunt de-ai lor.

Aşa au fost respinşi Mihai Şeitan şi Adrian Rădulescu de pildă, iar faptul că membrii Comisiei pentru educaţie s-au scremut câteva ore să-l respingă pe Daniel Funeriu demonstrează cât de greu le-a fost să găsească argumente în sprijinul unei decizii atât de stupide.

Nimeni nu s-a întrebat însă cum mai reprezintă aceşti parlamentari interesele alegătorilor sau ce a mai rămas din integritatea lor morală, dacă au avut-o vreodată? Să votezi împotriva competenţei doar pentru că aşa ţi-a dictat şeful de partid este ca şi când un profesor de matematică i-ar da nota patru unui elev eminent numai pentru că nu-i convin ideile lui politice.

Şi se mai găsesc minţi luminate să ne spună că „aşa se face politica”. Noi ştim însă că se poate face şi altfel: în Marea Britanie de pildă, când parlamentarii votează altfel decât restul partidului, pentru că aşa le dictează conştiinţa, nimeni nu-i exclude, pentru că niciun lider de partid nu trece cu bocancii peste mandatul obţinut de la a legători prin vot uninominal.

La noi însă partidele i-au scos din ecuaţie pe alegători, iar parlamentarii nici nu mai ţin cont de ei, conformându-se mioritic consemnului de partid, chiar dacă astfel îşi anulează de facto legitimitatea.

Conştiinţa parlamentarului român, gândirea proprie, personalitatea, valorile şi discernământul moral au dispărut sub presiunea ucigătoare a conducătorilor de partide, ceea ce pecetluieşte falimentul moral al Parlamentului României.

De aceea avem astăzi